George Dumitrescu
Nastere: 22 aprilie 1901 in satul Cocioc-Ilfov
Deces: 31 octombrie 1972, Bucuresti
S-a nascut la 22 aprilie 1901 in satul Cocioc - Ilfov. Face liceul la Ploiesti (avandu-l ca profesor de limba romana pe I. A. Bassarabescu); in ultima clasa liceala debuteaza si in volum, cu Poezii, 1915-1919, prefatat de profesorul sau.
Absolva Facultatea de Litere din Bucuresti. A fost asistent universitar (al lui Mibail Dragomirescu), profesor de liceu. Conduce, timp de patru ani, intre 1925-1929), revista "Ritmul vremei. isi ia doctoratul in litere cu o teza despre poezia lui Panait Cerna. S-a manifestat sporadic si ca istoric si critic literar, dar a publicat mai ales poezie, pentru care a si fost premiat de doua ori, de catre Academia Romana si Societatea Scriitorilor Romani. A murit in Bucuresti, la 31 octombrie 1972.
Lirica sa se inscrie in linia minora a spiritului sentimental si intimist, in descendenta lui Iosif si Anghel, fara contacte vizibile cu spiritul modern care bantuia literatura interbelica. Ramane un elegiac confesiv si discret, dand nastere uneori unei sensibilitati aparte, notabile.
Volume de versuri:
Poezii, 1915-1919,
Ploiesti, 1920;
Primaveri scuturate, Bucuresti, 1924;
Cantece pentru madona mica, Craiova, 1926;
Privelisti, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1928;
Cenusa sfanta, Bucuresti, 1930;
Pietate, Bucuresti, Editura Ritmul vremii, 1930;
Elegii, Bucuresti, Editura Vremea, 1933;
Zapezi si purpura, Bucuresti, Editura Vremea, 1936;
Amiaza, Bucuresti, 1942; Ce mai faceti, florilor?,
Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Glasuri limpezi, Bucuresti, Editura Tineretului, 1961;
Fragezimi, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964;
Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1965 (editie retrospectiva);
Cires amar, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Calator fara valva, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Poezia Ceas de seara a aparut in volumul Calator fara valva. Bucuresti, E.P.L., 1969.
Aprecieri critice
"Revolta - etica, sociala si politica - este integrata stilistic in formula prin excelenta dialogica a poeziei lui Geo Dumitrescu, in care se confrunta in permanenta doua (ori mai multe) voci. Discursul poetic este o vorbire adresata, fracturata si sarcastica; nu numai mesajul lui, dar discursul insusi este pus in discutie pe masura ce este emis. Fata de poezia avangardei istorice, a lui Geo Bogza, cu care se aseamana cel mai bine, aceea a lui Geo Dumitrescu este mai net politica. () Valorile - negate ori afirmate -erau rareori direct politice in avangarda interbelica; erau, mult mai des, morale si sociale. Iar fata de poezia de dupa a sa, aceea a lui Geo Dumitrescu are in mult mai mare masura spiritul furios, negator, al avangardei istorice. De aceea () n-o putem situa nici in modernitate, nici in postmodernitate, ci, mai degraba, in trecerea de la una la alta."
(Nicolae Manolescu - Despre poezie, Editura Cartea
Romaneasca, Bucuresti, 1987) (G. D.)
Citeste si:
|
|
