E ceasul bland al serii ce cade prin goruni, Cand, recules din preajma, in tine te aduni.
Ti-e sufletul de roua si bun, - de parca doare Atata frumusete tacand ne-nduratoare.
Troiene de lumina trandafirie - stinsa Se naruiesc din ceruri pe inima invinsa.
Si pasul meu, de calca in lut si-n cararuie, E-mpleticit cu visul si steaua care suie.
Vezi plopul beat ce urca spre limpezimi si bea Toata cununa serii de-aurarie grea?
Cu mine duc un suflet de inger ciung, ce pare Ca, zgribulit, incearca din cioturi sa mai zboare.
|