In zori mi-am pus sandalele de fier Si fara drum, pe drumuri am plecat, Pe drumuri lungi de aur si am stat In marginea pamantului, sub cer.
Mi-era de spatii ochiu-nfometat, Mi-era nebuna setea de mister! Si-am indraznit neantului sa-i cer O mana din hambarul sau bogat.
Voiam sa-mi satur sufletul si iar Pe drumuri lungi de aur sa apar In mijlocul pamantului, spre-apus;
Voiam sa viu cu raze ca un sol, Dar marginea pamantului da-n gol. Si-acolo am ramas de-a pururi dus!
|