De aseara ninge Tace tot si ninge C-un tremur infinit, exasperant. Orasu-n blocuri, a cazut ca in neant Sub zarea vasta de funinge.
Ceva dintr-un altar intr-un subsol, Ceva din moarte si ceva din vis, Pluteste alb, surade-nchis, in leaganul ce misca-atata gol
Lumina dulce-n departari pietrificata Arunca-n fulgi un vag reflex incremenit, Din florile ce-n vantul toamnei au murit, Din clipele care-au vibrat odata
Pe unde au plutit parfumurile Oceanul traganat mai larg abunda Si-ntr-insul mai adanc se-afunda Ca niste navi greoaie, drumurile.
Noi stam gramezi, ca sub pamant, departe Iar casele cu fumu-n sus, livid, Scurgandu-se in vid, Par lebede cu gatu-ntins in moarte.
Si ninge, ninge-ntruna, cu-o lumina te sovaie si dibuie mioapa Mai e putin si totul se ingroapa incet, pe nesimtite si-n surdina
|