M-am fost nascut si eu in veacul In care-atati - cu pasul rar Manati de timp ca de-un vacar, Exclama-n urma mea: «Saracul!»
Calcand si pulberea si zarea. Eu soarta-a doua drumuri am: Pe jos dau zilnic de Adam, Pe sus ma schioapata cararea!
Avutul meu intreg e-un «poate». Prin el traiesc. Dar cand si cand Ma turbur ca un lup flamand; Si-atunci infiorat de toate,
Pe cand la mese largi sed unii, Ma-ncerc, ma stradui tot mereu, Sa dumic soarele si eu In cupa de fiori a lunii!
Betia mea cu-atat se-alege! Vezi, sunt un fel de viu, asa, Parca facut din altceva Decat din ce-i facut un rege!
Si-n timp ce smulsi de-al lor tezaur Nababii-n huma pier de veci. Si cad si regii, goi si reci, In strimtul lor cavou de aur,
Eu biet, cu visele-mi smintite Stand oblic pe-al epocei uz, Cu Timpul fac un unghi obtuz Ce-alearga-n linii infinite!
|