Si-a stat Isus, curmandu-si cuvantarea, Caci ii cazuse, calda, la picioare Maria Magdalena, plangatoare A stat Isus, privindu-se cu zarea.
Colinele jucau, tremuratoare, In ochii lui si prelungind visarea, O lacrima si-a stralucit cararea, Se vede unde prea era mult soare
"Tu, mila mea!" - incet femeia plans-a.
Isus, ca o lumina linistita,
Si-a coborat privirea catre dansa.
Si mana lui, stapana peste soarta,
I-a netezit cosita despletita:
"Mult ai iubit, deci multe ti se iarta".
|