Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mainii scrisa cu tristete,
Si ochii - tupilati langa balada.
In mine plopii-si suie frematarea,
Ca in adancul inimii sa maie,
Obrajii mi-i saruta inserarea,
Improspatand cu stele si cu graie.
Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocarlia inima mea zboara.
Privesc cum noaptea ia pe umar luna
Ca pe un pui ucis, de caprioara.
Ades simt ghioceii duiosiei
Ca-mi infloresc din piept si din privire,
Cand baltile-s ferestrele campiei,
Prin care vad departe, -n amintire.
Trecutul meu e-n ceata din dumbrava,
In frunze viitorul meu suspina.
Un nour poarta lebada-i bolnava,
Scapand din plisc graunte de lumina.
Pare-un suras al soarelui pamantul.
Alearga cerul dupa randunele.
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vantul
Se plimba printre gandurile mele.
Ca o icoana-ncepe sa s-afume
Faptura mea de stinse curcubeie.
Zadarnic insa locul meu in lume
Vrea salcia pletoasa sa mi-l ieie.
|