Asijderile

La figurinele lui exotice
din aparente bizare,
La columba sa inteleapta,
solie a Pacii.
Nu l-am prins pe Modigliani
pe rue Lepique in atelier
Sa-i contemplu
portretele damelor languroase
Cu gatul subtire de lebada
intr-o linie demna,
Sa-l ascult vociferand aprins,
exploziv in toate.
Si nici cu nea Constantin Brancusi
in strada lui retrasa
N-am stat de vorba
pe indelete despre M aiastra,
Ce se subtia mereu
pana la esenta, idee, reverie,
Cum s-a intamplat cu Icar
cand se pregatea sa zboare.
Podgoriile
de pe malurile batranului Nistru,
Cu tata strugurilor copti
itindu-se din frunze,
Imi amintesc de vechiul Languedoc,
bogat in poame,
Si de apele Rhônului
ce l-au slavit trubadurii.

Bugeacul alintat de soare,
scaldandu-se in lacuri,
Aproape ca-i Proventa dulce,
in asteptarea ploii.
Acolo fetele se uita galis,
cum la Renoir, pe iarba,
Aici, pe tarmul Marii Negre,
nu-s mai putin candide.
Colinele si vaile
se intretaie mute,
Dupa maguri se deschid
alte maguri senine.
Aici pentru ultima oara
s-a impartasit Miorita,
Iar acolo Roland a sunat din corn,
in singuratate.
Cand aud cate-o copila
cantand in livada, departe,
Parca-i Mireille Mathieu
ce colinda lumea intreaga.
Nu-i de mirare:
pe marile exprese si pacheboturi
Comunica intre ele
muzica, parfumul si culoarea.