Cantec de olar

Inscriptia pe torti
E-a mesterului care a inviat din morti.
In zugraveli de haos pe mine ma surprind.
Risipitor amarnic, si nici o borta-n cer.
Sa fi facut avere din vasele ciudate.
Incalecat pe valuri, sucit corabier,
Ce-neaca zdrobi de aur si amfore bogate.
Mi-am ars in hleiuri gandul
sa-l las pentru prieteni,
Ulciorul sa mi-l duca la apa de izvor.
Nu simti mireasma stepei? sau muntele cu cetini?
Ce pasari canta-n gura acestor tivlitori!
Pierdute-n leaturi salbe, bratari ca sa le poarte
Frumoasa mea din Delta in lotca de pescar.
Fiorul lor ca roua s-a scuturat departe
La cercanas de luna, la bouri de hotar.
Le mangai trist, pe ganduri, si una cate una,
Rasar: o stea, o lira, o nalba pe chenare.
Se bucura de viata in luncile cu soare,
Tanjesc in taina dupa pelagica minune.
De-ar fi ramas uitate, nimic, nici o stihie.
Argile are tara si mesteri buni, cu har.
O, fi-le-ar ceru-n stele si calea-n colilie,
Sa nu le mearga hula in targurile mari.