Caruselul

Hei, carusel, cu caisori de lemn in hora,
Prinde mai repede,
Mai repede ceea ce se perinda.
Literele ce le-am citit la Democrit, in tinerete,
Si scenele vazute in dramele lui Shakespeare,
Amesteca-le intr-o panorama de umbre.
Palide umbre au ramas toti anii mei,
Si acelea abia intelese de mine insumi.
Am alergat sa desprind adevarul de minciuna,
Fara sa stiu ca ele dorm impreuna,
Si numai cand se scoala din pat,
Observa ca sunt personaje diferite.
Urneste-te, carusel, inca o data,
Memoria mea cu greu mai retine ceva,
Cum nu mai retine nimic floarea-soarelui
De langa drum,
Batuta de arsite si ploi,
Sprijinindu-se in carja ei subtirica
Si cu dintii semintelor cazuti in pamant.