Cavalcada

Ce-s stelele? potcoave de centauri sagetati.
Izvoarele? lacrima, sudoarea cailor truditi.
Si albinele? cai ce rasufla greu
Aducand nectarul de la cinci-sase vraste.
Intr-o seara l-am invitat pe Pegas.
A coborat cu foc pe nari, din inalturi.
Ajuta-ma, calule nazdravan, la mestesugul poeziei,
Da-mi o cheita sa-i deschid camarile
Ah, am ostenit de-atatea alergaturi,
Mi-a zis Pegas, cam multi sunteti
Arata mai jigarit decat un cal pamantean,
Copitele stirbe, pe spinare bolfe cu muste
M-am simtit oarecum, si l-am imbarbatat:
Pegas, curand vei avea mai putin de lucru.
Vezi, masinile misuna pe glob si prin cosmos.
Ele vor ajunge si la grajdurile tale ceresti.
Asa au trecut anii, in munca si sperante.
De pe urmele cailor am sorbit roua.
Ma uitam la furnici, la veverite, la cocostarci,
Aduceam si eu cate ceva la vatra, abia rasufland.
Milioane de cai, pasari, jivine harnice
Si-au lasat oasele in Marea Sarmatica
Si alte milioane vor urca inaltimile,
De unde coboara raul, codrul, soarele.