Stranie trecere
Pe drumuri de fier.
Stranie trecere
Sub vanatul cer.
Sui, pe banca vecina,
Batranul infige unghia-n geam.
Afara e noapte, inlauntru noapte.
Intreaba cineva: ce-i in campie,
Sau locomotiva fumeaza si tuseste?
Batranul se preface ca doarme, si tace.
Opaca trecere
Sub vanatul cer.
Si iar cineva: mi se pare ca s t a m
O suta de glasuri raspund: b a m e r g e m!
Invalidul: unde mi-s bratele? au fost
Minerul: viermele beznei e omul
Plugarul: ogorul si ce singuratate
Nelinistea gloatei nu tipa: i n c o t r o
Stana, telegraf,
poduri se desfac si flutura
Pe langa noi, straine.
Si iar cineva:
ce ne asteapta i n a i n t e, vecine?
Sui, pe banca roscata,
Batranul se preface ca doarme, si tace.
Amara trecere
Sub vanatul cer
Se vesteste a ploaie, a vant, nu se stie.
Paianjenii tremura-n bolti pe retele
Si linistea creste in jur cat o neliniste,
De-i auzi imensa calatorie.
De visul obrajilor tai ma apropii
Si, palido, nu stiu ce vreau.
O flacara veche a sangelui nomad
Impunge cu furcile-n mine.
Satrele toamnei poposesc pe frunte
Si regrete rasar ca nuferii noaptea in lac,
Din crengile ce se zbat parca pisicile miauna
Si ma zgaraie cu arsura trecutului.
Rasaritul pasilor tai, rasaritul acesta nou,
De undeva, din jalea norodului, e tarziu.
Esti ultimul meu rasarit, si acesta tarziu.
Mi-e teama de mine si nu stiu ce vreau.
Vin ca un val spre tarmul candorilor
Si privesc sfasiat:
Corola mainilor pierde-o petala pe ora,
Iar ochii s-acopar de pleoapa taranii.
Aroma din plante si armonia lor
Se lenevesc in mainile tale.
Sa te cuprind in palme si cum sa te pastrez
Ca larma de ape-n ghioc?
Doar palmele fumega, nu-s.
Mi-e teama de mine si nu stiu ce vreau.
Sui, pe banca vecina,
Batranul se preface ca doarme, si tace.
Il zgaltai:
Mosule, mi s-a urat de calatorie.
Afara e noapte, inlauntru noapte.
Calatorim in ceata sau in alta parte?
Mi s-a urat de pamant si calatorie.
