Colind de fata mare

Taci tu, Stanco, nu mai plange,
Inimioara nu i-o frange.
Nu-i asa de negru dracul,
Iti gaseste mama leacul.
Stele mari si maruntele
Se aprind pe magurele.
Maica-si merge la vecina,
La vecina ei, Grachina.
Uite-asa, si-asa, ii zice
Toate patimile fiicei.
De cand Stan nu se arata
Mitutica zace lata.
Vedea-l-ar atatica
Sa-si reveneasca tatica.
Poj sa-ti spun, Ioana draga,
Boala Stancai nu-i de saga.
Hai sa mergem pe muncele
Unde luce colb de stele.
Tocma vremea, vremea vine
Cand rasare luna plina
Cucuveaua uhu, hu!
Din hogeag le petrecu.
Colo-n deal, dupa deal
Spanzura al noptii sal.
Merg femeile-amandoua
Pe pripoarele cu roua.

Ia Grachina o prajina,
O intinde bine, bine,
Spune ceva, spune, spune,
Tii, din cer pogoara luna!
Pune gabja, fa Ioana,
Eu oi mulge-o pe barsana
Suna laptele-n galeata,
Arde ca un jar pe vatra.
Luna geme, behaieste.
Cu copitele tranteste.
Si, la urma, mulsa mar,
Se intoarce sus pe cer.
Sa te duci, Ioana, duci,
La casa lui Stan din lunci.
Da-i sa bea lapte de luna,
O inghititura buna.
N-a mai avea somn a somni,
Hodina a hodini,
Oblu la Stanca ti-a veni
Merg femeile-amandoua
Pe costisele cu roua.
Duc cu grija in galeata
Cea licoare fermecata.
Zorile pripesc pe culmi,
Aprind crestete de ulmi.
Pasari se trezesc si ele,
Ciripesc in crangurele.

La o poala de padure
Cu rugi infloriti de mure
Sed doi doisori in iarba,
Se saruta, se dezmiarda.
El ii strange mijlocelul,
Gangurind ca porumbelul.
Pe-a lui brate mitutica
Isi reveneste tatica.
Ea ii Stanca, el ii Stan,
Frunza verde maghiran.