O albina din campuri zbura,
Ostenita, pe ram se oprea,
Pana la stup departe era,
Noaptea pe pamant cobora.
Copacul nu-i spuse nimic,
Atipise si el un pic.
Greierul din iarba iesea,
Cantece de leagan zicea.
Cu desagi de polen si nectar,
Somna albina-n frunzar.
Domnul Paing, sanatosu si grosu,
Pe fir lunecand cat mai josu,
Si cu sabia si cu veninu
A ucis albina! a ucis albina!
Mierea-n ceara nu se facea,
Faclia nu se aprindea,
Pamantul nu se lumina.
Greiere, tu nu mai canta,
Albina n-o mai legana
|