Copilaria-mi verde mai arde pe ses,
Mai aprinde cate-odata geamul in noapte
Si amintirile din vagauni cascate ies
Sa-mi navaleasca sufletul cu umbre si soapte.
Cararuile serpuite invie
Fuga picioruselor de copii.
Ca din pamant aud strigate in campii,
Ca-n ceata vad horele, toamna, la vie.
Unde este mama? Unde este tatal?
Veniti aproape, incet, sedeti pe mohor,
Sa va spuie ce-a vazut in lume, bata-l,
Norocul sa-l bata, al vostru fecior.
Vantule, cand soarele va fi asfintit,
In tintirim sa-mi aduci copilaria draga,
S-o mai pe haturi, intreaga,
Sa stea ca o turma langa mine, linistit.
|