FAT-FRUMOS

Un cilindru albastru s-a apropiat de mine
Si cu antena m-a pipait pe frunte.
S-a clatinat, a dat din cap a intelegere,
Si mi-a raspuns, aprinzand un bec in gura:
Intrebi, unde-s oamenii?
Au plecat in Cosmos.
Avem contact cu ei prin telecomunicatii.
In prezent alte galaxii le tot populeaza.
Ultimele stiri sunt foarte imbucuratoare.
As fi vrut o murga prin apropierea mea.
Toate vietatile parca au intrat in pamant,
Ca apa ce-o torni pe nisip sa cresti o floare.
Un dolmen cu suruburi mi-a priceput gandul
Si vag a incercat un zambet pe muchia goala:
Oamenii au luat cu dansii vietatile toate,
Sa le inmulteasca pe Saturn, pe Marte
Afectat, am pus mana pe o sfera sticloasa:
Dar versuri scrie cineva, mai canta?
Poftim! Si albe, si rimate, si-n metru antic!
Mi-a spus un romb (avea voce placuta) din stanga.
Poftim! s-a asociat o lada trandafirie
Si s-a oprit in dreapta ochilor mei dilatati:
Dintr-o firida s-au desfasurat rulouri de hartie
Cu multe cifre si semne de exclamatie.
Atunci s-a apropiat de mine un ciclop de metal
Si m-a intrebat: Cine esti? De unde vii?

N-am depozitat in memorie nimic despre tine.
Incerc sa aflu, dar imi este o notiune incolora.
Sunt Fat-Frumos! Am plecat trei veacuri in urma
Esti simpatic, ai putea sa ramai cu noi impreuna.
Insa nu ne stim deloc, suntem din generatia noua.
Regretam ca n-ai lasat semne, ti-ar prinde bine
Tii! m-am gandit, ce pustietate si plictiseala,
Numai cuburi, nici macar o vrabiuta
Vrabiile au ramas, uite-le langa fantana!
Mi-a citit gandurile cilindrul albastru cu antene.
Era fantana veche, am recunoscut-o indata.
Mi s-a facut atata dor de namile, de cosanzene,
De fapte de vitejie cu lupul nazdravan
M-am apucat de ciutura, am coborat in fantana.