Strabat in goana salile tacute
Si strig urmarit de fantome calari pe lebezi.
Nu-mi raspund usile, nu-mi raspund peretii netezi.
Si-n mine deznadejdea cutitul isi ascute.
Smulg draperiile, obloanele: bezna.
Deschid ferestrele si oftez: nici o stea.
Cine pe culmi m-a legat cu lantul de glezna?
Aripi de vultur, prabusiri de pamant,
voi m-ati scapa.
Dorm in tacerea salilor intunecate
Statui prin unghere, ciuntite ori intregi.
Le pipai cu bagare de seama: au pacate
Si par copiii mei ce nu-i mai intelegi.
Cum i-as da vant urias inimii mele
Catre stele!
In singuratatea mea, in nelinistea mea o furnica
De-ar poposi, i-as spune ca la fiica:
Ia cantecele mele. Ia-le cu tine.
Un leagan e-n fiecare si o sageata.
Invata-le, dar fereste-te bine:
Comorile insala nebunii pe zloata.
|