Noaptea nu-i aceea ce-o vedem. E alta.
Salciile despletite langa rau
Sunt naframa vantului neogoit
Care vine si plange cu sughituri, in ele.
Satul e numai urma celor plecati de-aici.
Au fost oameni ce-au trait si-au murit.
Viata lor s-a destramat in vazduh ca fumul,
Ramanand casutele albe si goale.
Cerul nesfarsit e doar oglinda
Ce-nfatiseaza tainele pamantului:
Sunt osemintele scitilor stelele,
E comoara lui Dromihete luna.
Buzele tale sunt altele. Sunt vii.
Jarul lor ma sufoca dureros.
Imbratisarea asta nu-i patima, nu-i iubire:
Ea germineaza tot viitorul omenirii.
|