O, vino in gradina primaverii mele
Ca-n gravele gravuri din Tarile de Jos:
Plecate salcii, mori de vant si mii de stele
Te-or astepta din departari, neindoios.
Nu vreau miscarea molcoma si prea curata
A mainilor si-a ochilor truditi ca marea
Sa-si schimbe perspectiva, geniul, culoarea,
Cu rezonanta lor grovaza, niciodata.
Aprilul ravaseste floare si scantei
Si toarna-n suflete atata bucurie.
Sa mergem, logoditi, pe neumblate cai,
Sonore, mari, cat vezi cu ochii-n zari campia.
Aprilul? ma intreaba Dunarea adanca,
Si turmele de oi pornesc la munte iar.
Ce dor e-n fiecare pajiste si stanca
De focurile primaverii albe: var.
Aprilul? spuse aspru nordicul lopar
Si cu navodul pleaca-n larg: pescar.
Departe farul. Harpe vechi, orizontale,
Si cantece de scald plutesc usor pe valuri.
Aprilul? rade tara-n dimineata verde.
Masini, sirene, fum si parcul aburit.
Si daca n-ai fi tu, peisajul linistit
Al stepelor cu ciocarlii s-ar pierde.
|