Iarasi plec, casuta mea, departe, departe
Sa-si umple tristetea-n desaga salcamii din poarta,
Sa-si plece umerii impovarati de nametii grei,
Sub soarele de iarna, rece si mic
Hei, nimeni nu ghiceste cand strang pumnii mei,
Razvratirea ma-nnabusa sau tremur de frig!
In tara asta eu umblu pribeag si strain,
Tovaras campurilor si celor fara camin.
Ce-i daca mi-e sufletul din foc si azur?
Ce-nseamna azi o viata de trubadur?
Of, inima, sa nu fumegi in tine rugaciunile,
Tu leagana armoniile in toate viorile,
Aduna-ti belsugul aromatic ca florile
Din pamanturi, unde putrezesc mortaciunile.
As vrea odata jalea cuiva sa o strig.
Dar ce stiu oamenii, ce stiu ei?
Hei, nimeni nu ghiceste cand strang pumnii mei,
Razvratirea ma-nnabusa sau tremur de frig!
|