Soarele zilei umbla
Mai bland in privelistea sa,
Mai darnic in ore, culoare si dor.
Banala, frunza canta:
Toreador!
Etje, etaje, etaje.
Striga birjarii, rasuna sirenele-n zori.
Pe lac iahtul cu panze, dansuri pe plaja
O, linie, sunet, lumina, zor
Si diapazonul motoarelor!
Intre vagoane, iarba, pasari, esarfe si fum
Omul e cel mai mare drum.
Jazul nu-i metal, nici menuetul vis.
Grimasele au si ele cate un sens precis.
In lumea orasului mare
Si naibos,
Din soarele de sus, din glodul de jos,
Am incercat o barbateasca inaltare.
Prea omenesc era pamantul in acea primavara.
Eleganta strazilor simple, dimineata,
Intr-un fel de raze, intr-un fel de ceata,
Mii de ochi si zambete, planuri in alegro, seara.
Firmele, parcul, mainile, ritmul, aprilul,
Cu cata aroma, azur in leaganul zilei!
Cu cata vigoare cerul radea tuturora!
Un templu flora.
Oameni de ginta latina band pe la baruri bere
Declamau din Rainer Maria Rilke.
Se-ntelege, dupa safeuri, discursuri si fiere
Iti gadila artele galca.
Din fagii aceia subtiri, decoltati,
Veneau in mansarda glasuri straine.
O, pozeuri si poeti, o, actori si paiate,
E-a voastra comedia, eterna si divina!
|