Freamata sfasiate panzele de pe corabii
Sau inimile noastre cad pe ascutis de sabii,
Inrosind marea pe tarmuri? Pe banchize si grinzi
Moartea in crepuscul se plimba ireala ca-n oglinzi.
Da-mi mana. Vreau sa-i ghicesc imensa inviere
Imprastiata-n telina, in apa si tacere.
Candida si vie, si dumnezeu s-o capete, truda grea.
Oare, curand, in ce firida linistit va sta?
Azi sora cu mierla, maine pahar de cristal,
Maine albinele vor strange polenu-i floral.
Ce-am iubit, serveste buzelor sa bea vin,
Ce-am visat, ramane miere pentru cineva strain.
Tanjesc zvacnind in sangele din alba mana
Culorile soarelui si aroma din gradina.
Cate plante, inca nerodite, azima o vor!
Toate minunile lumii o cheama. Da-le-o lor.
Eu ce sa mai strajui faclia unei stele,
Cand nici calatoria materiei n-o inteleg.
Hei, cantareti, aprindeti vioara inimii mele
Sa arda cu dansa universul intreg.
|