Imaginea este o oglinda sonora
a sufletului tau ca o coarda intinsa.
Imaginea isi schimba formele,
dar radacina niciodata.
Datorita ei, chipul tau imi vine
in cuget cu viteza luminii.
Datorita ei, soarele din spatii ceresti
il bei cu ceaiul fierbinte din cesti.
Consonantele, atinse de raza gandului,
orchestreaza vocalele din culise.
Si imaginea ta imprumuta ceva
de la soare, de la luna
Ba luna nu-i!
E doar pecetea soarelui apus.
Drum bun! zici cocorilor
insiruiti pe cobilita zarii.
Si totodata ii auzi, ii auzi
intorcandu-se, vestind primavara.
|