La plecare ti-ai lasat oglinda pe scrin.
M-am uitat in ea doar intr-o doara:
Nici o imagine interioara!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticla tacuta si goala!
Atunci am aruncat-o in ograda
Si oglinda s-a spart in aschii,
In zeci si zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob si m-am uitat:
Ma privea o jumatate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrima dalba,
Pe marginea pleoapei o musca verde.
Am luat un alt ciob si am privit:
Starceau urechile lui Midas!
Am pus repede mana la gura, nu cumva
Sa ma vada colegii mei binevoitori,
Ca lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din padure.
De-acum eram curios sa stiu ce bucluc
Mai poate fi si-n celelalte oglinzi.
Intr-una am zarit un picior de cal
Ce zbura, zbura nu era Pegasul?
Intr-alta: o bucata de fluture
In gura unei furnici infometate.
Si-ntr-alta: canta o mierla de se spetea,
Dar nu-i auzeam glasul in oglinda.
Si-ntr-alta: peisaje multicolore
Ca intr-un pai incovrigat,
Dar cu saliva si picurat
Cu laptisor de susai, la soare!
Intr-o oglinda un baiat tinea globul
Si juca fotbal, ca si politicienii
De pe Hudson, mai mult vedete
Decat oameni cu scaun la cap.
Apoi si pe tine te-am vazut in oglinda:
In bratele altuia, sarutandu-te,
Dar nu m-am suparat catusi de putin,
Pentru ca totul se petrecea in imagine
Si nu in realitatea pura si cruda.
Ce-i drept, dispozitia mi-a fost stricata.
Am luat-o la picior spre domiciliu,
Adormind sub doua paturi de Islanda.
Noaptea, prin geamul deschis, am vazut luna.
Mi s-a nazarit ca-i tot fermecata.
Am aruncat cu papucul in ea, departe.
Luna s-a sfaramat in mii de bucatele.
Tot cerul era impanzit de oglinzi.
Oare prin hublou ce vad cosmonautii,
Cand navigheaza spre stele?
Ar trebui sa luam un interviu de la ei.