Padurilor! Voi rataci candva
Ca altadata prin poiene verzi
Sa cat coliba Caprei cu trei iezi
De care-ades bunica-mi povestea?
Voi mai veni s-ascult ce-mi spuneti voi
Intr-un amurg de vara-mbalsamat,
Cand vantul pribegeste printre foi
Si va trezeste graiul fermecat?
Campiilor! Impodobite-n veci
De soare, fluturi si de ierburi moi,
Duioase cum duios e tot la noi,
Ma veti simti cand ochii mi-or fi reci?
Izvoarelor! Al vostru clipocit
De vraja plin, curand ma va uita,
In ziua ceea cand voi fi murit,
Pe trup se va zvarli tarana grea
Dar mistuit de lutul pamantesc
Si prefacut in ierburi, arbori, flori,
Eu voi simti cum pretutindeni cresc,
Cum viata ma strabate in fiori.
Nu voi muri intreg, caci forte vii
Ma tintuiesc de univers legat
Si-n veci voi fi cu voi ingemanat,
Cu voi, paduri, izvoare si campii
|