Ostirea noptii s-a furisat in cetate
Alaturi de pervaz, intre flori, tresari la un semnal.
De ce-ai izbucnit in lacrimi pe neasteptate?
Sufletul tremura autumnal.
Nectarul buzelor e amar. Privirea-i asasina
Si fara aurora frumusetii inocente. Noroi
Si viciu pe obraji, dar nicaieri lumina.
Pacatul plange, vinovat, pe umerii goi.
Diminetile copilariei cu pantofi de margarint
Te rascolesc intreaga, uneori. In nici o zi,
In nici o noapte nu mai esti ca-n vechile zile
si nopti. Ai vroi
Seninul cerului si te lipesti, cu teama, de pamant.
Amurgul ploua-n suflet tristeti si deziluzii
Si fruntea tot mai neagra e arsa ca de stea.
Trecatorii pe strazi, cu pofte reavane, auzi-i,
Dupa ce-ai coborat din temple, piaza rea.
Ti-e pietruit trecutul cu uitare. Azurul
Ti-e strain. Numai lira disperarii, sparta de stei,
Aminteste noptile de pe Nistru, cand huzurul
Canta fierbinte din harmonica si clopotei.
|