M-ai rugat sa scriu ceva frumos ca o perla,
Iti suna vocea la telefon gangurinda, usoara.
De unde s-o capat, s-o scutur de sperla,
Ca un carbune din jaratic, stimabila domnisoara?
Un fir de nisip nimerind intre valve
Devine cu timpul o perla, neagra sau alba.
Molusca si-acopera rana ce-o doare
Cu straturi fine de sidef, cu unsoare.
De unde sa stiu ce ma doare anume,
Sa fie podoaba magica pe acropola lumii?
Ce fir de iarba, ce muchie de cutit, ce vant?
Oare toate durerile aduc margarint?
M-am retras in constiinta mea zbuciumata,
In interiorul meu cu o sumedenie de umbre.
N-am gasit, sincer sa-ti spun, nici o perla adevarata,
Decat numai masti, vesele si sumbre.
Rataceam printre ele, prin evocari in ceata,
Prin cele vazute si nevazute-n viata.
Am intrebat mastile
n-ati observat in mare
Margaritarele mele imaginare?
Mastile, chiar si cele mai sumbre, au ras.
Numai celui menit i se cuvine acest paradis.
Numai el stapaneste comori si lacrimi.
Lacrimi ce n-ai sa le tii in poseta ori in lacra.
Din lacrima lui Dumnezeu s-a plamadit pamantul.
Din lacrima mamei te-ai nascut tu, domnisoara.
Eu de unde sa stiu, la rascruci de vanturi,
Ce Cuvant m-a durut mai aspru, mai tare?
|