Marule elipsoidal, ispita mare,
Tot muscam din tine de-ti plesnea si coaja:
Intr-o zi ti-am pierdut cheile de la camara,
Si nu-s decat regn vegetal, cu cearcan de vraja.
Si tu, visino, aninata pe dupa ureche,
Zgaraiat de catina, zburdam prin urbea veche:
O picatura de sange mi-o clatini la soare.
Pacat, nu-i nimeni umbra mea s-o masoare.
Si tu, minta rece, te tineam pe cerul gurii,
Mirozna si tihna ca-n mijlocul padurii:
Mi-ai luat tacerea inchisa-n radacina.
Iarba de leac, tacerea, si nu numai in medicina.
Si tu, vita tamaioasa, ma rasfatai cu struguri,
Cu vin de la crama pritocit prin ulcele:
Betia dragostei cu farmece si filomele
Mi-ai luat-o inapoi, sa fumege toamna pe ruguri.
|