Rasul umbrei

Un paianjen asaza naframa mortii
Deasupra oglinzii, cu sarma subtire o leaga.
Ce cauti aici, paianjene batran?
Bat in oglinda un pripon de argint.
Ai arc si esti vanator.
Ce cauti aici?
Vreau sa prind si sa ferec in lanturi
Luceafarul straniu din fundul oglinzii.
Ora suna incet,
Fluid, in surdina.
Si umbra-n oglinda incepe sa rada:
Ha-ha-ha!
Cine esti? o intreb
Si umbra iese din oglinda, sare pe masa.
Ha-ha-ha!
Cine esti?
Si umbra imi raspunde din strada:
Ha-ha-ha!
Sub arcada somnului pleaca si vin
Melodiile lumii in miscare.
Murmure, murmure, cate murmure,
Si eu, calatorul bizar, ratacesc in univers.
Trec podul nostalgiei peste raul obsesiilor
Si imprejur, in cor ab rupt al marii,
Tenebre se balanseaza pe ramuri.
Cine le vede? Cine le-aude?

Hei, voinic ortoman, trecator ca si mine,
Nu mi-ai vazut umbra?
De ce esti palid si fugi in arama noptii?
Opreste!
Strainule ciudat, cu parul valvoi,
Tu mi-ai strigat:
Se poate sa mearga viii cu mortii?
O mana de vant ma bate pe umar:
Ha-ha-ha!
Fulgere vaslesc pe poteca boltita a oglinzii.
Unde paianjenul doarme,
Si-i bate musteata coatele.
Si-i zgarie barba genunchii.