Hei, unde va sunt nevestele balane,
Vitejilor cu sabii ca niste faclii?
Ati lasat caii sibirieni prin campii
Si strajuiti singuratatea din gorgane.
Odata va opreau apele pe maluri
Cand luna se-nvaluie in stele si saluri.
Langa foc strigau maniosi batranii
Ca numai voi sunteti pe lume stapanii.
Va placea sa spulberati asezarile omenesti,
Sa vedeti numai lacrimi si ruina.
Radeati de ploaie, radeati de lumina
Si mancati vite, iarba si pesti.
Pasarile nu se infricosau de voi,
Drumurile isi garboveau umerii goi
Sa treceti, barbarilor, cu inlesnire
In faimoasa si strasnica navalire.
Acum nesfarsitul stepelor pustii
Ingroapa cu voi leatul de batalii.
Dintre voi toti numai eu am ramas pe pamant
Sa cuget, sa cant
|