La Hebrus, rau salbatic si rece ca un sarpe,
Nici fluierul sa tipe, nici sa ingane harpa.
Doar indelung sa bajbai tacut si orb la munte,
Doar tainele-nserarii sa-ti fulguie pe frunte.
La ce-ai ajuns, Tamiris, sa nu te-ntreci cu sorii!
Lauta sa nu-ti cante la cate nunti si hore!
Un munte singuratic, batran, uitat de lume,
Cetate-n rapi surpata, ramasa fara nume.
Tarana se trezeste din amortirea iernii
Si ramul da in muguri, si iarba se asterne
Tu impietresti sub stele, tu inlemnesti sub roua,
Tu ti-ai pierdut si umbra in valea cu ecouri.
O, muzelor viclene, purtate-n osanale,
Urati-l pe Tamiris, dar nu-i luati cavalul.
La vetre va aduce a visului scanteie.
Pe culmile din Hemus cununi de curcubeie.
|