Naruita melodia cu frunzele toamnei,
Ascult aripa ei de cocor: marea.
Aceasta spargere de ghitara e a mea, e a cui?
Isca talazul sau cine transfigurarea?
Pe tarmuri lancezeste luna
Si pumnii zdreliti, pe valuri, lupta.
Oglinzi in ceata, in sange, in lumina
Suiera trecerea orizontal intrerupta.
Si cerul se-ntoarce, si cerul.
Si apele bat biciul intoarcerii, si apele.
Si padurea de jos se intoarce, si padurea.
Si aproapele sloveneste copiii, si aproapele.
Femeie, de unde-i statuia furata?
Azurul ochilor si obrajii de zapada
(Randunici sub stresini, campie basarabeana)
Visau curcubeie sub alta arcada.
Timpul a tasnit cu limpezimea stelei
In bratul acesta salbatic de vrere.
In miscarile tale, ca fereastra, ingheata
Paradisul umbrelor, cu intarziere.
Unde sunt umbrele tale, in timpuri?
De unde lenevia gestului?
Nu-s ale noastre:
Legendele, vocile, intristarile, pasii?
Ale cui sunt stepele albastre?
Mainile noastre sunt maini straine,
Sunt mainile mortilor din campie.
Umbre mai vechi sunt umbrele noastre
Si nimic nu-i al nostru, nici o faclie.
|