Din gomanul noptii o stea se agata de par
si-ti luneca intre sani.
In cadrul ferestrei iti contemplam silueta,
asa o schiteaza doar pictorii inspirati.
Pluteam, pluteam pe vasul-naluca
spre tarmul unei insule fabuloase.
Zbura catre noi un porumbel:
Vrei mei, pasare alba?
I-am dat mei.
Alerga un cerb catre noi:
Vrei fan, cerbule ochios?
I-am dat fan.
Se tari o soparla verdunca:
Vrei o musculita, soparlo?
I-am dat o musculita.
Pluteam, pluteam pe vasul-naluca,
intre pamant si cer, in uitare.
Ai plecat si nu te-am mai vazut niciodata.
De atunci a pierit porumbelul,
a fugit cerbul,
a disparut soparla.
Am murit si eu.
Adica nu cu totul, insa
nu mai sunt cel ce-am fost.
Umblu pe pamant,
precum drumeste luna pe ape,
in cautarea ta.
|