Eram pe-atunci inchisa-n san de munte Si ma luptam cu cruda mea osanda De a purta, cununa grea pe frunte, Pustii paduri cu fiarele la panda.
Dar mai tarziu din noaptea mea adanca Natura-mi smulse portile de stanca; Zdrobindu-mi lantul putred de rugina, Ma scoase binecuvantata la lumina
Si m-am sfiit de razele de soare; Dar am tarat nisipul risipirii, Cu val spumos alesu-mi-am carare Si am simtit fiorii fericirii.
Cadeau in cale-mi tinere vlastare, Si eu radeam prin undele spumoase, Si ma iubeam cu razele de soare Scaldand beteala-n unde luminoase.
Iar cand doream un camp indepartat, Ma inaltam cu aburi pan' la nori Si coboram apoi pe innoptat.
Cu stropi marunti lasandu-ma pe flori.
Alesu-mi-am cararea intre zari Sa ma sarute-apusuri infocate, Si-n zori de zi, pe campuri lacramate, Sa curg mereu, sa curg in departari
Asa, visand in sfanta mea betie Cu valuri noi crescand in mine valuri, In albii largi, muscand mereu din maluri, Mereu sa curg-nainte-n vesnicie.
Dar marea m-a pandit sa ma inghita Si ca un strop am fost sorbita-n ea - De-atuncea curg in marea mea sortita, De-atuncea insa, nu mai sunt a mea!
|