Ziua-ntreaga am cioplit un diamant Si-n rozeta grea de aur l-am incins, Si la Soare-n mii de fete s-au aprins -Stropi de Soare-n stralucitul diamant.
Si rozeta grea mi-am pus-o pe-un inel, Si rotesc inelu-n mana mea mereu, Ca un astru daruit de Dumnezeu Unei lumi dintr-un adanc stiut de el.
Si-n rotirea luminoasa se scufunda Ochiul meu, de-mi par eu insumi diamantul Dar o negura ma-nvaluie si neantul Parca-mi soarbe diamantul si-l scufunda.
Eu incerc insa din neguri sa-l adun, Sa-l rotesc in ochii mei ca-ntr-o ameaza, Sa-l mai vad cum mii de fete scanteiaza. Si pe mana mea podoaba sa mi-l pun.
Dar nu poate sa-l mai vada ochiul meu, Si nici gandul meu nu poate sa-i aprinda O sclipire, cat de mica si sa-l prinda Din noianul de-ntuneric tot mai greu.
Si atuncea simt vazduhul fara Soare Si-nteleg ca diamantul meu e lut, Ca si aurul si ochiul meu pierdut, Fara tine Soare! Soare! Soare!
|