Bine-ai venit, an nou! - Cu voie buna, increzatori ti-ngenunchem-nainte: Ne-aduci comoara de sperante sfinte, Ori prevestiri grozave de furtuna?
De pretutindeni se ridica soapte Si plins inabusit spre cel ce, tie, induiosat acum, ti-a dat solie Sa luminezi odata trista noapte!
Ca sint aici dureri nemingiiate, Blesteme dureroase, - sint copii Flaminzi si goi, si casele pustii, -Sint cruci de lemn, la margine de sate
Si mortii lor asteapta de la tine, An milostiv, in toate sa fii darnic -Si sa le spui ca n-au jertfit zadarnic Atita singe, gloantele haine.
C-au incetat salbaticele goane, -Iar daca sint colibele cernite, Copii orfani si mame vaduvite Nu vor mai plinge, sara, la icoane
*
Un glas pornit din inima curata, Un tinar glas te-ntimpina acum:
Din largul tarii spulbera odata Mirosul greu de singe si de fum.
An nou, an sfint, - adu belsug in tara! Dar sa nu lege-n terna singerata Un rod spurcat, saminta cea bogata -An sfint, adu-ni alta primavara!
Sa-nfrini, cu grija zilelor de miine,
Nelegiuitul ris al lacomiei -
Si din prinosul roadelor cimpiei
Sa se hraneasca cei ce ne dau piine.
De fructe multe, pomii incarcati Si spicul greu de boabe sa se rupa! O, an frumos, - cu bogatii astupa Prapastia deschisa intre frati!
impaca vrajba sufletelor noastre! Nici plinsu-amar, nici blestemele gurii, Nici pumnii strinsi de vechiul foc al urii Sa n-ameninte cerurile-albastre
Te-om preamari in laude, cu totii, O, an al pacii binefacatoare! Si-ti vor aduce-n veacuri viitoare Prinosul lor de cinste, stranepotii!
|