Glob ratacitor de stinca rece, trista ca mormintul, Fiica stearpa a-ntimplarii, luna, sora cu pamintul, in zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai parazitii uriasului tau frate!
Arc vapsit pe bolta rece de-un penel muiat in aur,
Solz zvirlit din coada unui legendar ihtiozaur, -
Citi saraci din lumea asta, cind lucesti in noaptea
trista,
N-ar voi sa fii moneda, sa te lege-ntr-o batista?
Sloi de-argint ce se topeste in azurul diminetii! Vesnic te-au iubit amantii, vesnic te-or cinta poetii Laudind in osanale mincinoasa ta splendoare, Dar tu vei ramine vesnic rece si nesimtitoare.
Aparitie banala ca un fund de farfurie! Talere cu doua fete! Cap de monstru fara trup!
Orologiu fara ace! Nastur de manta! Chelie! Felinar! Conrupatoare de minore! Cantalup!
Cum poti tu privi de veacuri globul nostru de argila Si atita suferinta, - fara sa te stingi de mila? Pieri in noaptea nefiintei, rece simbol de minciuna, Piei si lasa-ne mai bine cerul noptii fara luna!
|