| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Altfel de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Bacilul lui Koch
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Topirceanu
|
|||
| Conferinta humoristica in versuri rostita pe scena Teatrului National din Iasi la un festival al societatii pentru profilaxia tuberculozei. | |||
|
|
|||
| Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival cind vine, tot omul e dator S-asculte, inainte de partea amuzanta, O conferinta lunga si foarte importanta. Conform acestei date sinistre, asadar, Avem intre culise un conferentiar, Un om cu greutate, un personagiu mare Sa nu luati aceasta drept o amenintare! Dar ca sa nu planeze asupra noastra vina C-am neglijat programul, - persoana cu pricina E gata sa va tina, un ceas si jumatate, O conferinta grava de specialitate. Cum, nu va pare bine? De ce v-ati intristat? Mai asteptati o clipa, ca doar n-am terminat. Pe de-alta parte, insa, gasind ca-i anormal Sa va chemam la teatru ca s-adormiti in stal; Ca somnul, in aceste conditii verticale S-atit de izolate, nu face cinci parale; Ca nimene nu poate pretinde nimanui Sa-nghita festivalul cu conferinta lui, - Din spirit caritabil si din filantropie, Stiind mai dinainte ce toata lumea stie, Cu voia dumneavoastra ne-abatem de la moda Si-n loc de conferinta, veti asculta o oda. Prea onorate doamne, Distins auditor! Subiectul odei mele e-atit de-ngrozitor Ca biata-mi Muza, alba de spaima si uimire, Cind i-am cerut concursul, in loc sa ma inspire, S-a dat pe linga usa, a pretextat ceva Si-a disparut adio! M-a parasit asa, Cu calimara plina de noapte si de proza. E vorba de bacterii si de tuberculoza, E vorba de bacilul lui Koch Precum vedeti, Un subiect anume facut pentru poeti! O, nu va fie teama si dracul este negru Cind sta sa-l zugraveasca un iconar integru, Dar ici un pic de galben si dincolo putin Albastru si pe gura o dunga de carmin, -Cu toate c-adineaori parea insuportabil, Din drac urit si negru devine acceptabil. (Dar nu fac oare zilnic cucoanele - si ele -Cam tot acelasi lucru pe propria lor piele? Ba fac asa chiar domnii - de genul femeiesc.) Bacilul despre care as vrea sa va vorbesc Se afla-aici in sala stiu bine ca m-asculta, Dar nu vrea sa-si tradeze prezenta lui oculta. Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel, Dar unde-i lume multa acolo e si el! Incognito ca regii si nepoftit patrunde in orice fel de casa; il intilnesti oriunde: in berarii, pe strada, la cinematograf; ii place sa se joace cu alti bacili in praf; Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul, Si peste tot se tine de bietul om ca scaiul, in fabrica, la scoala sau pe trotuar hai-hui, - Dar peste tot isi vede de-afacerile lui! isi da ades pe credit persoana lui culanta Cu o scadenta lunga, cind nu e galopanta, Regia de tutunuri ii face mult rabat; La bauturi spirtoase e cointeresat; Din orice-abuz profita La pinda, invizibil, in lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil - Si chiar atunci cind pare ca doarme, e destept, La primarii el este "consilier de drept" Si, tare-n atmosfera comunelor urbane, E cel mai mare dusman al speciei umane Prea onorate doamne! Cind tin acest discurs, Dac-ati vedea ca intra in sala-aici un urs, N-ati navali afara prin usi si prin ferestre Utilizind cu totii resursele pedestre? De ce? Fiindca-i mare si foarte fioros Bacilul lui Koch insa e mai primejdios! Dar fi'ndca nu se vede si fi'ndca e prea mic, Nu sperie pe nimeni Sa judecam un pic. De-ar fi cit Himalaia ori numai cit aluna, Cind stii ca te omoara, mic-mare nu-i totuna? Sa-mi spuneti dumneavostra: ce importanta are Cind un tilhar te-mpusca, daca e mic sau mare? O fi el mic, bacilul da-i rau! Pe linga el, O biata matahala de urs e ca un miel. Citi oameni mor, de pilda, in fiecare tara Mincati de ursi? Trei-patru Pe cind aceasta fiara, Acest vrajmas de moarte al genului uman Ataca si distruge pe fiecare an Nu zece, nu o suta ci mii si mii de vieti, Ci zeci de mii si sute de mii de tinereti Ca judecindu-l dupa ispravile lui crunte Si dupa lacomie, apare cit un munte! Un monstru, un balaur incolacit in spatiu Ce-nghite fara mila, inghite cu nesatiu Si tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e satul Cu voia dumneavoastra, l-am insultat destul. Ar fi acum momentul sa-l punem sub o lupa Sa stim: ce forma are si cu ce se ocupa? Dupa savanti si medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezinta sub forma de baston Dar bolnavii, saraicii, spun doctorului Ciuca, Ca lor li se prezinta sub forma de maciuca! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vircolac Nici cit un ou de musca, nici cit un virf de ac, -Ceva asa, cilindric Regret ca nu gasesc O creta si-o tabela ca sa vi-l zugravesc. -S-a zis ca face parte din regnul vegetal, Dar eu nu cred fiindca nu-mi pare natural Sa fie din aceeasi familie cu floarea, Sa fie var cu macul si ruda cu cicoarea, Cu gingasa mimoza, cu palidul narcis Ar insemna ca-si face familia de ris! Nu, nu prea are alura de planta - dimpotriva: Ati intilnit vreodata o planta agresiva? Vazut-ati dumneavoastra o floare sau un pom Sa sara din gradina si sa se dea la om? Ori ati putea concepe vreun fel de ciupercuta Ce sta sa se rapeada, cind nimeni n-o asmuta? Dar, in sfirsit, s-admitem ca scirba asta mica Ar mosteni-n caracter ceva de la urzica, - Nu prea importa regnul din care face parte Cit mai cu seama felul cum stie sa se poarte. Distruge-n organisme tesuturile vii; Se instaleaza in trupuri firave de copii; il poarta-n nas si-n gura aproape-orice persoana. Dar el prefera pieptul de fata diafana (Desi nu-i prea rezista nici cei mai mari atleti). Si - curios! - el are de mult pentru poeti Un fel de slabiciune s-ar zice ca anume ii place sa distruga ce-i mai de pret pe lume! De obicei, traieste la umbra. Scos la soare, Devine melancolic si, citeodata, moare. Dar nu intotdeauna. Uscat ca o mumie, Ades, de suparare, el cade-n letargie, Devine colb, se-nalta pe-un strat de aer moale, Pluteste-n atmosfera si dind mereu tircoale in jurul nostru, iarasi gaseste un cotlon Si capatind viata - devine iar baston! Savanti-l studiaza facind din el culturi, -Un fel de gelatina un soi de racituri Pe care stau microbii ca-n sinul lui Avram Si se-nmultesc acolo in voia lor Uitam! El dragoste nu face. Cu omul in contrast, Bacilul lui Koch este surprinzator de cast. Dar cum se inmulteste atunci? Prin ce minune? - Prin sciziparitate sau prin diviziune: Se rupe-ntii in doua apoi se face-n patru Si-n noua luni e-n stare sa-ti umple acest teatru Cu fii, nepoti, nepoate, si socri mari, si frati, Si veri, si verisoare, si cuscri, si cumnati, Ca nici un fel de baba (de-a lor) n-ar fi in stare Sa-ti spuna a cui este si cite neamuri are! Prea onorate doamne! Doar citeva cuvinte, Si-am ispravit (v-asigur ca nu mi-am pus in minte Sa va servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreaga). Cum toata lumea stie, microbul se propaga Prin aer, prin contactul cu un bolnav in casa, Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa, -Dar mai ales sarutul, cind cade pe-un teren Prielnic, raspindeste agentul patogen. Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur, Sa va feriti din calea acestui mic balaur Si orice om cuminte sa cugete mai des Ca n-are nici o graba si nici un iteres Sa moara de ftizie Ca poate sa-si aleaga o alta maladie Sau poate sa-si dea singur in cap c-o caramida, in caz cind existenta ii pare insipida; Dar daca-i place viata si soarele, atunci E bine sa respecte aceste vechi porunci, Pe care medicina de-un veac i le prescrie Si dumenalui se face mereu ca nu le stie: Sa nu stai toata ziua virit cu nasu-n scripte, Iar laptele si carnea - sa fie bine fripte, in orice alimente si-n orice bautura Sa puneti acid fenic - nu mult: o picatura Si cel putin o data la doua saptamini Tot omul sa se spele pe fata si pe miini La posta sau la gara (si-n orice loc murdar) E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar, Ca pe podea nu-i voie decit in caz de boala Iar cind te duci la teatru sau intri in vreo scoala Si aerul de-acolo iti pare echivoc, E mai recomandabil sa nu respiri de loc Acei ce au bronsita sau tuse magareasca, De semenii lor teferi grozav sa se fereasca! Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise, Sa tina toata iarna ferestrele deschise Iar vara sa se duca la aer, la Sinaia, Sa steie-nchisi in casa, c-afara-i uda ploaia Pe linga asta-i bine, cind suferi de-anemie, Cu propria ta viata sa faci economie. De nu vrei ca la urma sa te trezesti mofluz, Evita surmenajul si orice fel de-abuz, Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura! Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura De epiderma unei persoane din elita, - Oricit ar fi persoana aceea de grabita, La locul ce urmeaza sa fie sarutat Sa dai intii c-o cirpa muiata-n sublimat. Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic: Nu sarutati nici mina, nici gura, nici nimic! |
|||
Pune poezia Bacilul lui Koch pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |