Intr-un an, cindva-ntr-o vara,
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergind cu marfa
intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu bagajul la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urit si mare.
"Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Daca strig sa vie omul,
Pin' sa vie - m-a mincat!
Daca plec pe poarta iara, -
As pleca eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos
Nici incolo, nici incoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Si-am sa-l iau cu vorba buna, -
Chiar asa sa am noroc!"
- Moi Grivei, zic zou, asculta,
De cind umblu eu pe jos
N-am vazut in toata lumea
Un catel asa frumos!
Ma mai duc la tirg eu, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun cistig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe, -
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dinsul,
Plec indata la haham
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
- Stai pe loc! Ai-vei mi-e frica! Ci pacat ca n-am o pusca! Badi Gheorghe, badi Gheorghe, Iesi afara ca ma musca! Badea Gheorghe iese-n usa, Da c-o piatra dupa ciine Si-apoi zice: - Nu te teme! Tine-ti inima, jupine!
Nu stii vorba romaneasca De la mosi-stramosi lasata, Ca un ciine care latra Nu te musca niciodata?
- Stiu proverbul - zice Itic -Ca-l avem si la ovrei,
Stiu prea bine dar e vorba Daca-l stie si Grivei!
|