De profundis

II
Am fost la inceput in rai
La Neamt, la manastire:
Paduri de cetini, flori de plai,
Singuratate si iubire
Pe urma am intrat in iad
La Turtucaia,
Si inca miroseam a brad
Cand s-a-nceput bataia.
Acolo jos, un capitan
Cu barba rara
M-a pus alaturi d-un tigan
Sa-mi dau viata pentru tara.
Mi se parea ca e un basm,
Cand gloantele veneau din vale
Spre mine, cu entuziasm
Si cu intentii criminale.
Ma cautau prin cucuruz
Sa ma manance, sa ma friga!
Si cand cadea cate-un obuz
Cat un ceaun de mamaliga,
Trosnea, cu flacara si fum,
De se cutremura maidanul,
Incat ma minunez s-acum
Ca nu mi-au spart timpanul!
De-acuma chiar de m-as zvarli
Intr-o vultoare,

De mine Moartea va fugi
Cu coasa-ntre picioare.
Caci isi va zice-n gandul ei:
„Mor toti, flamandul si satulul
Dar asta are obicei
Sa-mi traga chiulul!“