Pe-aceleasi cai de mii de ani umblate,
In goluri vaste leganandu-si sfera,
Neptun adora visator pe Terra,
O biata lume plina de pacate
El niciodata n-a trecut bariera
Singuratatii lui nevinovate,
Si-n clipa asta ea e moarta, poate:
O umbra deasa-i umple atmosfera.
Neptun, se vede ca tu n-ai luneta
Sa-i studiezi eclipsa de departe,
Cand inocenta tanara planeta
Se-ntreaba, cu privirea-ntr-alta parte:
„Ce face oare Venera cocheta
Pe intuneric, singura cu Marte?“
|