Tovaras scump de clipe grele
Am vrut sa-mi fii pe drumul greu:
Ti-am dat nadejdea vietii mele,
Un cer senin cu mandre stele
Si floarea sufletului meu.
Dar floarea, cand ai vrut s-o scuturi,
S-a vestejit in mana ta.
Acu-n zadar imi ceri saruturi,
Alearga iar: vei prinde fluturi
Si alti obraji vei saruta!
Nu-ti mai cersesc, ca-n alta vreme,
Ingenuncheat surasul tau.
O, nu, cu tainice blesteme,
Din calea ta n-or sa te cheme
Nici lacrimi, nici pareri de rau.
A mea a fost cea mai frumoasa
Din partea minunatei paini;
De restul ei nimic nu-mi pasa:
Aduna restul de pe masa
Si-arunca-l, draga mea, la cani!
Pe tine, cea de altadata,
Lumina stinsa pentru veci,
Asa cum visul meu te-arata,
Eu te iubesc Dar niciodata
Pe tine, umbra care pleci!
De-aceea, impacat cu mine,
In urma ta, strain ma vezi.
Nu-ti zic decat: te du cu bine!
.
Si zambitor ma uit la tine,
Cum tot mai mult te departezi.
|