Se face bezna. Tremurand apare
Pe panza alba, fara nici o cuta,
Un domn cu cioc Zambeste si saluta
Jur imprejur pestrita adunare.
E un salon in care toti discuta
Si rad mereu. E viata, e miscare
Dar nici un zgomot Fermecata pare
Societatea asta surdomuta.
Cuiva, din sala, i-a scapat un ban.
Usor, intoarce capul indignata
Madama care canta la pian.
Alaturi o cucoana se framanta,
A enervat-o linistea ciudata
Din lumea „celor care nu cuvanta“
|