Leul s-a-mbracat odata
intr-o piele de magar,
Sa colinde tara toata
Din hotar pina-n hotar,
Ca sa vada cum se poarta lupii (marii dregatori)
Cu noroadele-i blajine de supusi rumegatori.
Deci, trecind el intr-o seara la o margine de cring Ca un biet magar nating,
Niste lupi, cum il vazura, se reped la el pe loc Si-ntr-o clipa il insfaca, gramadindu-l la mijloc.
- Stati, miseilor! Ajunge, - ca va rup in dinti acusi! (Striga leul, aparindu-si pielea cea adevarata.) Astfel va purtati voi oare cu iubitii mei supusi?
Lupii, cunoscindu-i glasul, indarat s-au tras pe data, Si de frica se facura mici, ca niste catelusi. - O, maria-ta! Iertare! Zise cel mai diplomat, -Semanai asa de tare C-un magar adevarat!
|