PERSOANELE SI DECORUL
Tacere Asfintitul a strecurat o raza De aur, prin perdele.
Pendula scinteiaza, Si trista ei cadenta de clopot funerar, Sunind in golul vremii sententios si rar, Provoaca prin unghere tacute cataclisme. Se prabusesc imperii de microorganisme, Iar altele grabit rasar in locul lor, Chemate la viata de-acelasi Never moore
Icoana doarme-n umbra - si ingerul de paza, C-un deget dus la gura, infiorat, vegheaza. Amurgul palid moare in parul lui balai, Pe cind, cu ostenite miscari de evantai, Prin linistea usoara ce-n jurul lui se lasa, Trec fluturii tacerii cu aripi de matasa.
in alt ungher, departe, atirna din tavan
O alta nalucire de val aerian,
Tesut din vesnicie si din nemarginire, -
plasa de painjen rotunda si subtire,
in care sta la pinda, captiv, un astru mort
Ce si-a facut din raze un diafan suport.
Mai jos, intr-un parete, un cadru mic deschide O perspectiva blonda cu doua piramide Si-un sfinx, pe care-o musca mai mare decit el
A zugravit din treacat o gura de tunel. Alaturi, o esarfa cu NIHIL SINE DEO; Un Don Juan de piatra; gradina cu Romeo Spre care Julieta se-nclina din balcon; Deasupra lor, Golgota - si jos, Napoleon.
PROLOGUL inainte de inceperea actiunii, apare pe marginea mesei un Guliver cit un chibrit si incearca sa ia cuvintul.
GULIVER Rog onoratul public sa nu ma intrerupa
JULIETA Eu mi-am pierdut binoclul!
GULIVER Va recomand o lupa.
ROMEO Mai tare! Nu s-aude nimic.
GULIVER Un microfon.
JULIETA Un micro? Nu cunoastem.
NAPOLEON Tacere la balcon!
GULIVER in fata dumneavoastra se va juca o drama Fantastica
JULIETA
imi vine sa ma cobor din rama!
GULIVER Din lumea ta cu doua dimensiuni, e greu Sa intri-n spatiul nostru, cu trei
VOCEA LUI EINSTEIN
Cu patru!
JULIETA Prefer pe cea de-a treia in lumea noastra plana, Amorul lui Romeo i-o-nchipuire vana, Un joc nendemnatic si superficial in care nu se-ntimpla nimic esential
GULIVER Oricit de mult se-nalta in cuvintari sublime, Nu poate sa cistige nimic in adincime.
DON JUAN Femeie, inger palid cu unghii de sidef, Eu nu te pot concepe decit in relief. Din trupul tau, cu umbre si claritati suave, Cu arzatoare gratii..,
GULIVER
Convexe si concave
DON JUAN Perfida moarte face un inutil portret, Banal ca o moneda si trist ca un regret.
GULIVER Rog onoratul public
DON JUAN
O, dac-ar sti femeia Cit farmec da iubirii dimensiunea-a treia, Ar trece Styxul negru de bunavoie-not, S-ar inalta de vie la cer, cu trup cu tot!
JULIETA Amorul tau, Romeo, nu-i oare o minciuna?
GULIVER Ar trebui sa jure.
ROMEO
Domnita, jur pe luna
JULIETA O, nu jura pe luna, pe astrul schimbator, Ca nu cumva sa fie la fel al tau amor!
ROMEO Pe ce sa jur?
GULIVER
Pe soare
JULIETA
O, nu jura, mai bine! Sau daca vrei, Romeo, fa-mi juramint pe tine, Tu, singurul meu astru
NAPOLEON
De-acuma s-au pornit, Nu-i mai opreste nimeni.
JULIETA
Ce tip nesuferit!
NAPOLEON Destul! Povestea voastra e-atit de demodata! Escaladati balconul si ispraviti odata! De nu stiu cite- veacuri, din sara pina-n zori, Acelasi basm cu luna si cu privighetori E timp sa-i puneti capat si sa lasati cortina.
JULIETA Si tu vorbeai pe vremuri la fel cu Iosefina
DON JUAN O, sire
NAPOLEON Ce-are-a-face!
DON JUAN
Tii minte, la-nceput, Cum ai platit iubirii umilul tau tribut? iti amintesti vreodata palatul Serbelloni, Plimbarile nocturne pe strazile Veronei, Cind declamai pasagii gresite din Corneille, Ducind la buze plicul atins de mina ei? iti mai aduci aminte cum suspinai pe-afara Ca un elev precoce din Scoala militara? Si ce banale visuri de-amant sentimental il insoteau in taberi pe Micul Caporal, La Mantua-n cimpie, la Rivoli prin munti, Cind soarta daruise inaltei tale frunti, Colaborind in taina cu palida creola, - Un inceput de coarne si de aureola?
NAPOLEON Destul!
DON JUAN
Ai fost un monstru dublat de-un cabotin, O cruda jucarie a marelui destin, - Dar nebunia dulce a primului amor Te-a ridicat la rangul de simplu muritor, ingenunchind puterea, ambitia si fala - Tacere!
- Pace voua!
- Maria din Magdala
(Pauza)
|