|
Mucenicii
|
|
O. Goga |
|
V-a doborit alaturi deopotriva Amarul trudei fara de hodina. La capatiiul vost' intr-un opait, Domol clipeste-un simbur de lumina.
Din cetatuia stralucirii, luna Si-a pogorit sfiala prin fereasta, Ca sa vegheze asternutul master in care doarme trudnica nevasta.
Biet mucenic neistovit al piinii! La sinul ei, iti lumineaza luna Un prunc de-o zi, invaluit in scutec, Ce te-a-nfratit cu ea pe totdeauna. Tu simti chemarea gliei milostive Si te-mpresoara o nadejde sfinta
Ca un prinos de cuminecatura, O raza rece bine-va-cuvinta, Domol pe fruntea pruncului se fringe Si rostul ei v-aduce o solie: Ca-n el trezi-va-nfricosatul vifor Al judecatii care va sa vie.
|
|
Pune poezia Mucenicii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|