In plasa gandurilor mele de lumina
Ti-am prins imaginea: o viespe
Subtire-n mijloc, agera si fina.
O adiere poate s-o desprinda
Din luminosul ei hamac.
Sa cada ca o floare pe fata unui lac,
Sa-i tulbure metalica oglinda
E seara Plopii insirati in zare
Se sting departe
Vapai de umbra, facle funerare
La capataiul zilei moarte
De ce sa-mi stai zadarnic impotriva?
Ramai a mea
O, nu te zbate, dulcea mea captiva,
Reteaua fina s-ar cutremura
Si fiecare fir intins prea tare
Ma doare
Ca le-am urzit paianjen solitar
Nu din argintul razelor de luna,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca sa-l traim o clipa impreuna
|