Pe-aici,
A fost pamantul binecuvantat
De trei vladici
Si de-un mitropolit primat.
A fost odinioara si-un castel
Cu brau multicolor de portolac.
Si-n fundul parcului, un lac
Cu nuferi de argint pe luciu de otel.
A fost
Acum, abia se mai cunoaste
O balta parasita, la o parte,
Singuratatea striga din apele ei moarte
Spre cer, cu glas de broaste.
Si numai calul-dracului,
Prin linistea saraca dimprejur,
Atinge fata lacului
Cu aripi de azur.
|