Am plans si eu in versuri pesimiste
Amorul meu dintai, ca orice om,
Si poate ca as fi sporit c-un tom
Biblioteca sufletelor triste.
Dar azi va dau o vesela agapa
De inedite si razlete pagini.
Durerea mea, topita in imagini,
Dispare ca un fulg de nea in apa.
Se schimba-n glume lacrimile clare.
Simbolice baloane-de-sapun
Plutesc deasupra vantului nebun
Starnit de reci curente literare.
Si-n existenta lor cea efemera,
Cu stravezii pereti, de-abia inchid
O parte mica din eternul vid,
Si totusi cer un loc in atmosfera.
O, indulgenta Critica postuma,
Sa nu le-ntepi cu varful unui ac,
Ca rand pe rand baloanele de spuma
In lacrimi grele iarasi se prefac.
|