Rapsodii de vara

II
Iubito, fara tine
Incepe-o noua zi
Dar cine
Le poate socoti?
Ca zilele-n restriste
Se-nalta si apun
Ca niste
Baloane de sapun
Cu mainile sub tampla
Cum stau asa culcat,
Se-ntampla
Un fenomen ciudat:
Privirea mea distrata
Prin negre ramuristi
Mi-arata
Doi ochi adanci si tristi
Si-n orice strop de roua
Vad doua brate, mici
Ca doua
Picioare de furnici.
Dar daca o lacusta,
Din verdele talaz,
Robusta
Imi sare pe obraz,
Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,

Pe care
L-am zugravit mai sus,
Si-n ochii mei deodata,
Ca-n alte dimineti,
S-arata
O tufa de scaieti
III
Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Sa cante-ncet pe nas.
Prin ierburile crude,
Sub cerul fara fund,
S-aude
Un bazait profund
Si pana la amiaza
Pamantul incropit
Vibreaza
Adanc si linistit.
Sunt gaze si ganganii
Ce sar si fac mereu
Matanii
Cand trec prin dreptul meu,
Si-mpreunandu-si zborul,
In ierburi isi ascund
Amorul
Multiplu si fecund.

IV
Si-n vremea asta, oare,
Cand eu visez mereu
La soare
Ce face dorul meu?
Iubirea mea nebuna,
De-abia trezita-n zori,
Aduna
Manunchiuri mari de flori.
Se-ntreaba ce sa faca?
Si far-a pregeta,
Ea pleaca
Intins, la casa ta.
Si nici nu bagi de seama
Cum pasu-i furisat
Cu teama
S-apropie de pat,
Ci doar treasari deodata
Si parca-ti pare rau.
Mirata,
Te uiti in jurul tau
Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu parul desfacut
La mine,
Sa-mi spuie ce-a facut
Asa, spre zarea larga,
Pe zi de-atatea ori

Alearga
Pe drumuri lungi de flori.
V
Tarziu, cand peste lanuri
Coboara spre campii
Noianuri
De umbre argintii;
Cand luminosul crainic,
Luceafarul stingher
Si tainic
S-aprinde iar pe cer
Si cu lumina noua
Sclipeste ca un strop
De roua
Pe varful unui plop,
Iubirea mea fugara
De-abia s-a linistit,
Si-afara,
Ca un copul trudit,
Pe-un maldar de sulfine,
Cu cel din urma gand
La tine,
Adoarme suspinand.